Trandafirel Somnorescu – urmașul lui Iohannis? Păi, de ce nu? Și el e tot un profesoraș supermeseriaș în domeniul său (parcă el a scris memoriile proprii grupate sub titlul „Istoria chiulului și lenei”, nu?) da’ eșuat în politică. Dacă Iohannis era vorbitor de germană și niscaiva engleză, Trandafirel a predat franceza, da’ s-a plictisit repede, pesemne erau prea mulți copii pentru puterea sa pedagogică, lucru care i-a provocat un mare val de absenteism de la muncă… În 5 ani a schimbat (voluntar!) vreo 5 locuri de muncă, înainte de a eșua în parlament. Sigur că da, nu există nicio „Lege Antonescu” care să rezolve vreuna dintre problemele importante ale țării…
Și în politică s-a plictisit repede. Inițial a aderat la PNL. Se pare că greii partidului de la începuturile anilor ’90 i-au provocat repugnă pletosului liberal, acesta fâlfâind-o imediat prin partidul Alianța Civică. N-a făcut mulți purici nici pe la partidul lui Nicolae Manolescu (pesemne că la umbra marilor stejari iarba nu se simte bine…), vântul interesului politic propriu ducându-l în curtea PL ’93, coleg cu Dinu Patriciu.
Se-ntoarce-n PNL care-l primește pe fiul rătăcitor cu vițelul tăiat. Mă rog, cu funcții pe care – nu-i așa? – până și Brătianu ar fi fost onorat să i le ofere…
Flerul să politic, „dezvoltat” de-a lungul vremii, l-a alipit numai de oameni deosebiți: cu deosebitul Daniel Constantin a format Alianța de Centru Dreapta (ACD). Cu deosebitul Victor Ponta și deosebitul Dan Voiculescu au format struțo-cămila Uniunea Social Liberală (USL).
După care s-a dus, ca omu’ politic valoros, la odihnă, sub umbra nevestei – salariată la Bruxelles-ul la care se face că mârâie el acum, în mod micro-suveranist…
Sigur că da, acum a fost trezit din adormirea politică să fie țapul ispășitor al unor alegeri pierdute, dar care să permită atât lui Ciolacu cât și lui Bolojan să-și păstreze funcțiile de șefi de partide și de stat atât de munt muncite, că altfel ca dreaq au mai dat lovitura de stat dacă pierd puterea? Sunt curios ce i s-a promis lui Antonescu să piardă alegerile în locul celor doi, căci e la mintea cocoșului că, dacă ar fi fost o cât de mică șansă de a câștiga, ar fi candidat ei înșiși… Ciolacu s-a convins de unul singur de acest adevăr, pe pielea sa, la alegerile din 2024, că doar de aia a trebuit să anuleze alegerile, că n-a ieșit cine trebuie… În paranteză fie spus, sunt curios: dacă ar fi intrat Ciolacu în turul 2, s-ar mai fi anulat alegerile? Logica elementară spune că NU…
Așadar, se prezintă ca un doritor de a fi președintele țării (deci un soi de șef și al unui număr impresionant de academicieni, profesori universitari de elită, medici eminenți, ingineri de prestigiu etc.) un profesoraș care a dat bir cu fugiții de la cariera didactică pe care singur și-a ales-o, care a dat (politic, bine-nțeles, de dragul electoratului…) bir cu fugiții de pe la partidele pe care singur și le-a ales, un politician care a dat bir cu fugiții de la viața publică vreo 10 ani și care acum se-ntoarce („I’ll be back!”) ca Schwarzenegger și promite marea cu sarea plictisind (sau chiar enervând) lumea cu reclamele sale cu care întrerupe tot felul de emisiuni tv și filme pe internet, promițând lucruri pe care nu s-a gândit să le facă până acum și nici nu l-a văzut cineva militând în vederea realizării lor din vreo asociație sau fundație…
Un exemplu „dăcât” (din multe-multe altele). L-a auzit lumea acum, în campanie, pe Trandafirel cu un mesaj „anti-Green Deal” pentru Bruxelles: „Nu îmi pot ţine cetăţenii în frig şi întuneric, doar ca să fim verzi”. Jură-te tu că asta abia la depunerea candidaturii ai observat-o și de-asta te-ai decis să candidezi… „Verzi şi săraci nu este o opţiune pentru mine”, spune Trandafirel. Ba da, flăcău, a fost până acum o opțiune pentru tine, va fi și în continuare, dacă o să dea necuratu’ să dormi la Cotroceni în următorii 5 ani. Singura diferență e că atunci vom fi verzi la față de sărăcie, de foame și de frig, nu neapărat de la „Green deal”…
Păi, ce să zic în continuare? Trandafirele, îți urez să ai bafta lu’ tata…